Acasă!

Niciodata n-am fost plecati de "acasa" !

V-ati gandit vreodata ca asa este? Sunt convinsa ca multi stiu si simt asta.

Sunt undeva departe si in acelasi timp aproape, sunt totul si sunt nimic, dorm, dar sunt treaza ... Ne jucam, ma joc cu mine insumi si ... la un moment dat, ma gandesc sa aduc o schimbare in acest joc, sa-mi "testez" forta si curajul dincolo de limitele infinitului, acolo unde de fapt sunt ... tot EU.

Plec intr-o calatorie care ma entuziasmeaza la maxim!
Ma desprind din realitatea infinitului spre a-mi crea propria realitate, o realitate cunoscută și necunoscută de mine dar, este un joc, un simplu joc în care am ales să fiu pionul principal!!! De ce? Pentru ca-mi plaaaace la nebunie să joc rolul principal intr-o piesă scrisa de mine, regizată de mine, pusă în scenă tot de mine adică, ce să mai ... Eu sunt totul, în jurul meu se întâmplă totul, eu creez decorul, dialogul, vestimentația, scenariul etc. !!!
Va dați seama ce importanta sunt EU ?!!! Pai oare mai am nevoie de altceva???...

Bineînțeles ca am nevoie și de altceva dar, ce? Ce lipsește oare, de ce nu sunt mulțumită când am totul, când eu fac totul? Atât de greu o fi să răspund la asta întrebare!? Ei aș, cum să fie greu, deja știu răspunsul. Numai ca începe sa-mi fie greu să recunosc acel răspuns. Deja sunt foarte prinsă în această piesă, încep să mă confund cu piesa în sine uitând ca de fapt este o creație a mea, este doar o "realitate" creata de mine. Ehh, iaca, descurca-te acum Diana, să te văd cum ieși din ceea ce ai creat cu atata pasiune și mandrie!!! Să văd, te recunoști sau măcar încerci să te recunoști, să STII cine ești, de unde vii sau mai bine zis:
Ai plecat vreodată undeva? Te-ai întors vreodată undeva?
...............
Asa ca, pot să zic, din toată inima mea ca ... NU.

M-am hotărât sa-mi iau scena, decorul, vestimentațiile și toate "jucăriile" mele și să le pun pe un rând mai în spate iar pe primul rând să așez drumul, calea către MINE.

Clipa

A venit timpul pentru ... A venit vremea să ...

De ceva vreme se tot postează pe net diverse stiri, comentarii, s.a. sub acest titlu.

Pai timpul și vremea sunt aici de cand s-a născut fiecare !!!
Întrebarea mea este: unde suntem situați noi, fiecare în parte în acest timp și spațiu? În trecut, în prezent, în viitor sau în toate acestea simultan? Unii trăiesc în trecut aducând trecutul în prezent, alții trăiesc în viitor prin dorințe și imaginație. Nu este nimic greșit nici de o parte nici de altă dar, este ideal să faci conjuncția lor, adică să trăiești prezentul cu informații din trecut și imaginația către viitor. Clipa !!!
Cați pot face asta? Nu știu. Eu încerc. ... si  ce-i mai important decât să simti clipa cu toate simțurile tale, s-o vezi în ansamblu, să nu poți să spui ca o simți numai cu văzul sau numai cu auzul samd ? Nu te strofoca prea mult ca nu-ti va iesi nimic, pur și simplu traieste-o și încearcă pe cât poți s-o observi. Atât.

Acea clipă este o STARE complexă ce implică toate simțurile tale știute și neștiute conectata fiind la toate ființele, elementele, regnurile, universurile și la tot ce-ti mai trece prin minte. TOTUL este în acea clipă. Prezent - trecut - viitor, alb - negru, sus - jos, înainte - înapoi și ... ce contrarii mai vreți voi. Las-o doar să fie, ca ea deja este! N-avem noi ce face. Iubirea însă, ar fi bine să se manifeste în orice clipă.
Ne cam lipsește această ... Iubire !!!
Fără ea, zic eu, nu putem simți clipa, acel TOT care suntem.
Lăsa simțurile să se joace cu tot ceea ce le inconjoara.

Tacerea

" Tacerea e de aur"
" Tacerea accentueaza profilul unui cuvant",
" Cel ce nu stie sa taca, nu va sti nici sa vorbeasca" 
" Restul e tacere"
" Tacerea omului este minunat de ascultat" si multe alte citate "tacute"...


Atunci cand tac, linistea pune stapanire pe mintea mea si atunci incep sa vina cele mai frumoase cuvinte, cuvinte care tac. Cuvintele sunt gandurile rostite si daca acele ganduri sunt incarcate de trairi emotionale profunde atunci cuvintele prind viata !!!

Am atatea sa spun, vreau sa vorbesc despre foarte multe chestii, am foarte multe intrebari de pus dar, in acelasi timp nu vreau sa fac nimic din toate astea. Uneori, ceva din interiorul meu imi spune soptit: Taci. Nu zi nimic, nu intreba nimic, doar ... TACI. N-am incotro asa ca ... tac si astept. Nu stiu ce astept, dar eu astept si observ. Ce observ? Tot ce-mi trece prin minte, tot ce fac, tot ce simt, tot ce vorbesc, tot ce ma inconjoara.
Sunt momente in care-mi vine s-o iau razna pentru ca atatea intrebari nu-si gasesc raspunsul, pentru ca vreau sa pun intrebari si nu stiu ce sa intreb mai intai, pentru ca vreau ca totul sa vina asa, dintr-odata si mai repede daca se poate!!!
"Da' mai taci odata !"...................................................................................................................................

Cred ca uneori, mi-e frica de mine!!! Da, da, asta cred ca este. Acum am o forta interioara extraordinara si cred in forta mea cu tarie, acum sunt ca si un caine plouat, tremurand de frig si cu temerile mele in fata ochilor. Dar, cum nimic nu este intamplator, in acele momente "grele", apare o postare a vreunui prieten care-mi da un impuls sau imi deschide mintea catre intelegerea unui anumit lucru, sau cineva ma suna sa-mi comunice ceva minunat samd. Deci, universul asta minunat nu ma lasa sa ma cufund in frici, lene si altele asemenea :)))) !!!

Atunci cand nu ma mai gandesc la nimic, cand pur si simplu traiesc clipa, cand intervine adevarata detasare, atunci primesc cele mai frumoase daruri din partea divinitatii.
Am incercat sa reproduc in imaginile de mai jos, ceea ce am vazut intr-o dimineata pe cer, datorita detasarii si trairii in "aici si acum". Cuvintele sunt de prisos, la imagine voi mai lucra :) sa iasa asa cum am vazut eu.

Gata, am tacut. Cat timp?
Eu sper cat mai mult timp si apoi, sper sa pot ... VORBI !!!

Intrebare - Raspuns

"e. - Am atatea intrebari care asteapta raspuns! La anumite intrebari, eu am mai multe raspunsuri, chiar raspunsuri-intrebari. De unde stiu care este cel final? cel adevarat?
E. - Fiecare fiinta are propriul/propriile raspunsuri. Va veni un moment cand pur si simplu, vei sti. Acela va fi momentul tau. Fiecare are un astfel de moment cand va afla raspunsul la o intrebare, va sti ca este raspunsul bun, adevarat, pentru ca vine din interiorul fiintei tale. Pentru ca fiecare fiinta este unica in corpul ei, unica in simtirile ei, in gandirea ei, in actiunile ei si in general raspunsurile vin din ceea ce a aprofundat mai mult o fiinta (un anumit domeniu) dar, per ansamblu, toti ne indreptam catre raspunsul final, cel adevarat, catre SURSA.
e. - Cum adica?
E. - Acel raspuns te multumeste, te implineste, pur si simplu stii ca este corect prin certitudinea simtirilor si trairilor pe care ti le da acel raspuns.
e. - Intr-adevar, un raspuns chiar si la o intrebare nepusa de mine, a venit printr-o stare de traire inalta, alt raspuns a venit printr-o informatie, alt raspuns a venit printr-un eveniment si lista poate continua.... Deci, este posibil ca raspunsurile sa fie in tot ce ne inconjoara, nu numai forme ci si intamplari, experiente ?
E. - Asa este. Fiecare experienta, eveniment (frumos sau mai putin frumos), discutii, meditatii s.a. traite de o fiinta sunt de fapt raspunsuri. Nu este nevoie de intrebari daca fiecare traieste in Acum si Aici,  iar intrebarea devine raspuns si raspunsul devine intrebare."

Asa ca, nu-ti mai pune atatea intrebari daca vezi ca raspunsurile primite nu te multumesc. Ia o pauza si traieste cu adevarat. Fii tu, cel adevarat, lasa-te in voia inimii si a simtirii interioare, lasa-te dus de val fara sa te gandesti unde ajungi. O sa vezi tu unde ajungi !!! Lasa instinctul sa vorbeasca, nu mintea si gura si lasa-te calauzit la un moment dat de acea nebunie minunata care este Viata !

Doua prisme ?!

De cand ma stiu, am vrut sa tin un jurnal in care sa-mi notez evenimentele ce mi se intampla in viata. N-am tinut. De ce? Habar nu am, dar, nu asta este important.
Mi-am notat tot in minte.
Acum, este mai "cool" sa-mi notez tot ce mi se intampla pe un blog creat de mine !!!
Deci, asta este jurnalul meu!!!

M-am apucat sa scriu o postare. N-am idee ce voi scrie, n-am idee ce titlu voi da postarii mele, doar scriu si imediat cuvintele "vin de la Sine" !
Observ ca au continuitate, esenta, ca vin de undeva din interiorul meu. Imi place, chiar imi place enorm de mult.
Dupa un timp de la postarea pe blog, recitesc ce am scris si ... ma minunez !!! Am motiv sa fac treaba asta?! Nu, pentru ca, ceea ce am scris, am scris din constiinta mea si observ ca deja am aprofundat ceea ce am scris. Mai mult, este o rampa de lansare catre alte aprofundari ce vin ulterior. ... si uite asa, din aproape in aproape, lasand la o parte pe acel "eu nu pot sa fac treaba asta!" ajung la mine insumi, cel/cea reala, constientizand ca fac parte dintr-un INTREG.

Citesc "Prisma din Lira". Ehhhhh....

De asta am avut nevoie, mi-a oferit pentru moment raspunsurile care stateau in asteptare !!!
Nu degeaba am fost obsedata de SF-uri, nu degeaba am fost o rebela, cautand in toate partile anumite raspunsuri, lovindu-ma de obstacole care m-au aruncat pe alte taramuri, luind din fiecare parte ce aveam eu nevoie. Inca mai am nevoie de anumite lucruri, asa ca nu ma las din cautari, din intrebari ce continua sa vina, dar, ce poate fi mai frumos, mai inalt decat aceste cautari ?!
Incepe sa lucreze Liberul meu arbitru :)))))) In sfarsit!

Acum stiu si simt de unde vin, ce este cu mine, simt ca mi-am gasit locul.
Cum spuneam, mai am de invatat si am nevoie sa gasesc o a doua prisma care sa ma duca ... ACASA!

Singura, sau ... TOT ?!

Sunt singura fiinta nascuta intr-un corp fizic, pe aceasta planeta!
Ce pot face Aici? Sunt doar Eu si ... sunt confuza.
Stau. Pur si simplu !!! ... incep sa explorez aceasta noua realitate, ma plimb, ma uit in jurul meu. ...  prin ochii fizici sau prin ochiul Constiintei !? Nici macar asta nu stiu. Dar, vad. Incep sa percep realitatea din jurul meu. Stau in liniste. Habar nu am ce este intrebarea, ce este mintea, ce sunt gandurile, daramite sa constientizez existenta lor ...
Sunt doar Eu intr-o liniste perfecta.
Nici nu stiu ce sunt eu in acest corp fizic? I-am zis corp? Da, asa l-am denumit. Mai exista oare ceva asemanator mie, aici ??? Nu. Sunt singura si incep sa vad frumusetea in tot, ma bucur de ceea ce ma inconjoara. Traiesc, dar altfel. Incep sa-mi dau seama ce-i cu mine, cine sunt si ce sunt!

... si tot vin pe aceasta planeta intalnindu-ma de fiecare data, tot cu mine dar, intr-un alt corp, intr-un alt spatiu, cu o alta gandire, pana cand am ajuns sa populez aceasta minunata planeta ce mi-a pus la dispozitie absolut tot spre a putea experimenta viata intr-un corp fizic, in trecut-prezent-viitor, in acelasi timp !!!

Ma intalnesc cu mine, cea frumoasa dar si cea urata, cea slaba dar si cea grasa, cel inalt dar si cel scund, cel iubitor dar si cel razbunator ... ma intalnesc cu Mine in toate ipostazele, formele, sentimentele, trairile, emotiile, gandurile !!!
Cat este de minunat sa te vezi in atatea persoane, in atatea manifestari si gandiri !!!

Nu sunt singura. Sunt ... TOTUL !

EU sunt, ceea ce sunt !

    Cat mai multe fiinte lucreaza, fiecare cum simte si cum stie mai bine pentru evolutia spirituala a umanitatii. Se simte acest lucru, se vede acest lucru dar, cateodata le este greu sa treaca de ei insisi (nu toti). Asta este jurnalul meu si ca atare in toate postarile mele vorbesc despre fiinta mea chiar daca vorbesc la persoana a treia plural.

Dar, de ce nu pot trece de ei insisi?!
Pentru ca mai au in interiorul lor urme ale trecutului, urme ale unor temeri, urme de atasamente care nu le dau voie sa elibereze lumina fiintei lor spre a simti si ceilalti, spre a-i cuprinde si pe ceilalti. Este o lupta cu interiorul lor, este o lupta pe care nu vor s-o piarda stiind ce gasesc la finalul ei, castigand. Au ambitie, vointa, virtutile cauta sa si le insuseasca, isi aleg calea/caile pe care vor merge in functie de ceea ce simt, de ceea ce rezoneaza cel mai bine cu interiorul fiintei lor. Dar, nu se lasa!!! Continua pe calea lor indiferent de consecinte, indiferent de parerile celorlati, intelegand gandirea celorlati, acceptand ceea ce deja au acceptat!!!

O fiinta care a ales calea evolutiei spirituale greu este crezuta  de cineva ca a ajuns la uimitoare rezultate, pentru ca nu se vede nimic cu ochiul fizic. Au impresia ca acea persoana ori minte, ori fabuleaza, ori cauta sa se imbogateasca de pe urma credulitatii altora. Gresit!
In planul material, orice lucru creat de o fiinta prinde contur, capata o forma vizibila si implicit, credibila.

Confruntarea cu ceea ce si-au ales, constientizarea trairii fiecarei clipe si a evenimentelor care vin, chiar daca sunt mai putin placute, inseamna pentru ei cea mai frumoasa experienta, cea mai frumoasa calatorie.
Nu este nevoie sa fie crezuti, dar este minunat cand sunt ascultati ceea ce spun, pentru ca vorbesc din interiorul fiintei lor, din ceea ce suntem cu adevarat si candva, cei care i-au ascultat vor incepe sa caute, sa-si puna un alt gen de intrebari si la momentul fiecaruia vor realiza ca nu sunt doar un simplu corp si ca viata nu inseamna doar rutina zilnica din acest plan.
Asta, pentru cel care a vorbit este cel mai pretios lucru !!!

Orice mister este dezvaluit prin viziune directa, fara ganduri si doar din experientele proprii !!!