V-ati gandit vreodata ca asa este? Sunt convinsa ca multi stiu si simt asta.
Sunt undeva departe si in acelasi timp aproape, sunt totul si sunt nimic, dorm, dar sunt treaza ... Ne jucam, ma joc cu mine insumi si ... la un moment dat, ma gandesc sa aduc o schimbare in acest joc, sa-mi "testez" forta si curajul dincolo de limitele infinitului, acolo unde de fapt sunt ... tot EU.
Plec intr-o calatorie care ma entuziasmeaza la maxim!
Ma desprind din realitatea infinitului spre a-mi crea propria realitate, o realitate cunoscută și necunoscută de mine dar, este un joc, un simplu joc în care am ales să fiu pionul principal!!! De ce? Pentru ca-mi plaaaace la nebunie să joc rolul principal intr-o piesă scrisa de mine, regizată de mine, pusă în scenă tot de mine adică, ce să mai ... Eu sunt totul, în jurul meu se întâmplă totul, eu creez decorul, dialogul, vestimentația, scenariul etc. !!!
Va dați seama ce importanta sunt EU ?!!! Pai oare mai am nevoie de altceva???...
Bineînțeles ca am nevoie și de altceva dar, ce? Ce lipsește oare, de ce nu sunt mulțumită când am totul, când eu fac totul? Atât de greu o fi să răspund la asta întrebare!? Ei aș, cum să fie greu, deja știu răspunsul. Numai ca începe sa-mi fie greu să recunosc acel răspuns. Deja sunt foarte prinsă în această piesă, încep să mă confund cu piesa în sine uitând ca de fapt este o creație a mea, este doar o "realitate" creata de mine. Ehh, iaca, descurca-te acum Diana, să te văd cum ieși din ceea ce ai creat cu atata pasiune și mandrie!!! Să văd, te recunoști sau măcar încerci să te recunoști, să STII cine ești, de unde vii sau mai bine zis:
Ai plecat vreodată undeva? Te-ai întors vreodată undeva?
...............
Asa ca, pot să zic, din toată inima mea ca ... NU.
M-am hotărât sa-mi iau scena, decorul, vestimentațiile și toate "jucăriile" mele și să le pun pe un rând mai în spate iar pe primul rând să așez drumul, calea către MINE.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu